NANNINA E O PULLASTO
Nannina a nzivosa na sera
se steva preparanno pe la cena
nu pullastro arrubbato a Ciccopeppe
quanno sente tuzzulià a la porta;
jetta na sparra copp a lo pullasto,
e vvà arapì la porta: jastummanne.
Arape e se trova nnanze Ciccopeppe
ca votta la porta e trase cu la forza
Strillanne comme fosse assatanato:
"Brutta racchia, j nun me lo magno
pe mò stipà pe Ppasqua,
scunocchio pe la fame e tu vecchiaccia,
te frighe o pullastro e te lo magni?
Le penne nganna thanna rummanè!"
A nzivosa, tremmanne p a paura
nun ngarrava manco a dice scusa.
Però ascette a dì quasi chiagnenne:
So vecchia, Ciccopè, e tengo fame
assettate co me, facimmo cena,
na veppetella e vino nce sta sempe.
A chistu munno, siente Ciccopè,
si nun ce curamme nuje, poveri viecchi,
senza famiglia, abbandunata tutti,
chi vuò che penza ca te muore fame?
Va bbuono Ciccopè, non ce penzà,
dimane me può pure denunzià.